… Lacrimi pentru dna Valentina; “Ce să fac fără tine, mamă? De ce mi-ai luat-o, Doamne?”

Mamă, soţie, fiică, soră, fină, colegă, preietenă, vecină, profesoară – toate acestea le-a făcut din inimă, le-a făcut cum nimeni altcineva, a fost exemplu, din sufletul ei curat ca albul, culoare pe care toată viaţa a iubit-o, şi în alb îşi va petrece odihna de veci, fiica sa a avut grijă ca sicriul şi veşmintele să fie albe, aceasta a fost în cel mai mic rezumat dna Valentina Ciaicovschi…

Am sosit la Chişinău, iar când am cunoscut prietenele soţiei, Cris, Ira Rusnac, Felicik, Ira Zugrav, Mariana, Aliona, am cunoscut şi pe dna Valentina. Era un timp de tranziţie a fetelor, erau în prag de a termina facultatea, iar dna Valentina, era cea mai bucuroasă să le vadă pe toate cu diplomele de licenţă în mână, desigur între ele şi Felicia. În acele momente, de dute vino pe la ASEM, împreună cu fetele, am descoperit ce calităţi omeneşti posedă doamna Valentina.

Dar cel mai frumos lucru pe care l-am auzit vreodată de la dna Valentina, a fost un comentariu la adresa mea, în timpul unei onomastici în casa dumneai, când după un toast de al meu, Dna a spus printer rânduri către Felicia, “un aşa băiat doresc pentru fiica mea!”, până acum îmi rămân în urechi acele cuvinte de apreciere din partea Dnei Valentina.

Ea era mamă nu doar a Feliciei, ea era mama pentru toate celelalte, că era Cris, Mariana, Iry, Aliona, Irusea, pentru ea toate însemna fiice, au cresut toate la un loc, au făcut aceeaşi facultate, au fost prezente, una la alta, la nunţile de poveşti, iar acum … îşi aştepta să o vadă mireasă pe propria fiică!!!, dar un nemernic a pus STOP acestui vis de mama:

10 iunie, cumplita zi de vară a anului 2011, va fi pentru totdeauna o zi tristă, o zi sfâşietoare, o zi de mare durere pentru toţi care o ştim pe dna Valentina, dar, aşa cum spune Dna Tatiana Roşca, “cea mai tristă zi din istoria de 20 de ani a Academiei de Studii Economice din Moldova”.
Un nemernic, un idiot, un neatent fără scrupule, aflat la volanul unui microbus blestemat, grăbit în goana lui zilnică de a aduna hapsân câte 3 lei şi nicidecum după grija pasagerilor care i-au încredinţat viaţa şi a celora de pe stradă, a curmat viaţa doamnei Valentina.

I-a luat viaţa sub un mod cumplit!!! A târât-o pe capota microbuzului, a izbit-o cu trupul ei fraged de peretele unei case, apoi a călcat-o cu roţile!!! Despre tragicul accident s-a scris, s-a vorbit, s-a arătat la TV …

Dna Valentina a fost iubită, îndrăgită, aşa va fi mereu!!! Zeci de oameni au păşit pragul Capelei de la Sf Teodora din Chişinău în ziua de duminică pentru ai fi alături în ultima noapte, sute de flori şi mii de lacrimi se adunau în biserică, se apropia de noapte, afară începea să plouă, dar oamenii nu se mai terminau de sosit la capelă, Da, a fost iubită!!!

””Ce să fac fără tine, mamă? De ce mi-ai luat-o, Doamne?”” Au fost întrebările disperate ale fiicei doamnei Valentina, Felicia, întrebări care răsunau cu putere în biserică, care treceau ca săgeţile prin inimile noastre, ale celor care am venit pentru omagiu…..

A trecut încă o noapte în care am adormit doar spre dimineaţă, ochii nu mi se închideau, am rămas în privire şi în minte cu durerea de pe chipul Feliciei şi a tuturor care erau acolo, acum îmi trec fiori de dor de mama mea, care demult nu am văzut-o.

Luni… 13 iunie, ultimul drum al Dnei Valentina! A fost înmormântată aşa cum se cuvine unui om care a lucrat pentru societatea noastră, care a crescut generaţii de student şi masteranzi, la Cimitirul Central din capitală.

Să citez din nou pe Dna Tatiana Roşca: “Nimeni nu vrea să înţeleagă, să se împace cu gândul că doamna Valentina Ciaicovschi nu mai este printre noi. Nu va mai putea fi alături de fiică şi soţ – persoanele care au adorat-o şi care nu vor găsi niciodată răspuns la întrebarea: de ce a trebuit să aibă tocmai un asemenea sfârşit… Nu va mai putea fi alături de prietenii pe care i-a iubit atât de mult şi care au considerat-o dintotdeauna o doamnă deosebită… Nu va mai putea fi şefă a Serviciului Studii şi Evidenţa Studenţilor la ASEM. Acum îmi amintesc de momentele în care ne-am întâlnit, am vorbit cu doamna Valentina. Ne vedeam la şedinţele Senatului ASEM, ne vedeam şi în fiecare dimineaţă de luni, la tradiţionalele şedinţe ale Consiliului de Administraţie al ASEM. Eram întotdeauna alături şi adesea ne mai permiteam câte un comentariu referitor la ceea ce se discuta sau la ceea ce se întâmpla, la moment, în Academie sau în Moldova… Am admirat-o întotdeauna. Şi acum regret foarte mult că nu mi-a ajuns curaj să îi mărturisesc că îi admir calmul, bunăvoinţa, simplitatea, cumsecădenia, sinceritatea, corectitudinea, colegialitatea. Nu am reuşit nici măcar odată să îi recunosc că o admir pentru eleganţă, stil…

A fost una dintre puţinele doamne pe care le-am cunoscut, care a ştiut întotdeauna să îşi păstreze calmul chiar şi atunci când ar fi trebuit să îşi exteriorizeze supărarea …

Când se întâmplă să pierzi o persoană dragă, începi să îţi dai seama, cât de puţin ai cunoscut-o, cât de rar ai vorbit cu ea, cât de multe cuvinte nu ai reuşit să i le adresezi…

Colegii şi prietenii sunt cei care îi vor simţi lipsa doamnei Valentina. În cele câteva minute de ultim popas la ASEM, colegii doamnei Valentina au evidenţiat cele mai frumoase calităţi pe care le-a demonstrat dumnea-ei în toţi anii de activitatela Academie.

Toţi au recunoscut că a fost unul dintre puţinii oameni cărora chiar nu ai ce să le reproşezi. A fost foarte răbdătoare cu toată lumea. A fost zâmbitoare, sinceră, punctuală, o profesionistă desăvârşită. Doamna Valentina va rămâne pentru totdeauna în memoria noastră ca un model al unei mame, soţii, colege…

Despre oamenii ca doamna Valentina Ciaicovschi nu se poate vorbi la timpul trecut…

Nu mă interesează, care e semnificaţia (din punct de vedere juridic) a termenului ”crimă odioasă”, dar cred cu încăpăţânare că, ceea ce s-a întâmplat în ziua de vineri, 10 iunie, la intersecţia străzilor M. Kogălniceanu şi M. Eminescu din Chişinău, este o adevărată crimă odioasă. Pentru că anume aşa poate fi calificată situaţia de pe străzile din Chişinău: numeroasele accidente rutiere provocate de şoferii de microbuze – transformate în adevărate maşini ale morţii…

Pentru că cei care consideră că s-au născut să fie primari ştiu doar să se “bată” la tribune improvizate şi nu deschid ochii, să vadă, ce se întâmplă, în realitate, pe străzile capitalei noastre…

Nu ştiu ce va fi cu şoferul care a stins lumânarea vieţii doamnei Valentina Ciaicovschi. Dar cred că orice pedeapsă ar primi, ar fi insuficient pentru a cicatriza rana sângerândă rămasă în sufletul fiicei şi soţului dumneaei…

Şi mai cred că, orice pedeapsă ar primi, va trăi până la sfârşitul vieţii sale cu sentimentul de vinovăţie, va avea coşmaruri din cauza că nu a ştiut să respecte nişte tâmpite reguli de circulaţie, va auzi geamătul pe care numai doamna Valentina l-a auzit, în ultimele clipe pe care le-a trăit…

Toate dicţionarele luate la un loc sunt insuficiente pentru a găsi cuvintele potrivite pentru a încuraja-o pe Felicia, fiica doamnei Valentina, care, atunci când va trăi cele mai frumoase momente din viaţa sa, nu se va putea bucura din plin. Pentru că nu va fi alături şi mama…

Soţul Vladimir, despre care am auzit că şi-a iubit foarte mult soţia, nu va putea accepta gândul că nu mai este alături de persoana iubită şi că îi va putea dărui flori doar acolo, la mormânt…

Nu mi-a ajuns curaj şi nici puteri să mă apropii de Felicia, să o încurajez, să îi zic că trebuie să fie puternică… Ceea ce îndrăznesc să zic, în aceste momente, e că viaţa continuă şi fiica doamnei Valentina va trebui să meargă mai departe. Şi să aibă speranţa că, de acum încolo, va mai avea un înger care îi va călăuzi paşii, care o va feri de cele rele, îi va lumina calea vieţii…

Suntem cu toţii îndureraţi de trecerea în nefiinţă a doamnei Valentina Ciaicovschi şi suntem alături de familia dumneaei. Domnul să o primească în Împărăţia Sa.

Au fost cuvinte de durere ale dnei Tatiana Roşca, la care mă alătur şi eu. Felicik, fii tare! Vom fi lângă tine!